Dictionar

Rezultate secundare (Indicator):

Bioindicator

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + indicator)

1. plantă, animal ca indicator al anumitor parametri.


Indicator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indicateur)

1. adj. care indică, face cunoscut.

2. s. n. aparat, instrument, element care arată valoarea unei mărimi măsurate.

3. panou de semnalizare a direcției, a distanței pe un drum etc.

4. lucrare ca îndrumător.

5. s. m. expresie numerică ce caracterizează cantitativ un fenomen sau proces, ori îi definește evoluția.

6. substanță care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanțe.

7. plantă care, prin prezența sau absența sa într-un ecosistem, indică caracterul sau intensitatea acestuia.

8. s. f. (mat.) curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor.


Teleindicator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. téléindicateur)

1. aparat care măsoară şi transmite la distanţă valoarea unei mărimi.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Baliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balise)

1. reper de navigaţie care marchează diferite puncte terestre, maritime sau fluviale, precum şi prezenţa unui obstacol.

2. reper indicator al poziţiei unui punct topografic.


Bioindicator

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + indicator)

1. plantă, animal ca indicator al anumitor parametri.


Cadran

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadran)

1. suprafaţă cu anumite diviziuni şi cifre pe care se citeşte deplasarea unui ac indicator.

2. ~ solar = instrument pentru măsurarea timpului, constând dintr-un băţ fixat pe o suprafaţă plană, a cărui umbră indică orele.

3. fiecare dintre cele patru unghiuri drepte formate prin întretăierea a două perpendiculare.

4. arc (sector) reprezentând un sfert de cerc.


Calendar

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. calendarium)

1. sistem de împărţire a timpului în ani, luni şi zile.

2. indicator sistematic al succesiunii lunilor şi zilelor unui an.

3. almanah.

4. program al unor activităţi prevăzute.

5. a face (cuiva) capul ~ = a zăpăci.


Cinemometru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cinémomètre)

1. instrument folosit pentru a măsura viteza unui mobil; indicator de viteză.