bioindicator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + indicator)

1. plantă, animal ca indicator al anumitor parametri.

indicator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indicateur)

1. adj. care indică, face cunoscut.
2. s. n. aparat, instrument, element care arată valoarea unei mărimi măsurate.
3. panou de semnalizare a direcției, a distanței pe un drum etc.
4. lucrare ca îndrumător.
5. s. m. expresie numerică ce caracterizează cantitativ un fenomen sau proces, ori îi definește evoluția.
6. substanță care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanțe.
7. plantă care, prin prezența sau absența sa într-un ecosistem, indică caracterul sau intensitatea acestuia.
8. s. f. (mat.) curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor.

teleindicator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. téléindicateur)

1. aparat care măsoară și transmite la distanță valoarea unei mărimi.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

baliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balise)

1. reper de navigație care marchează diferite puncte terestre, maritime sau fluviale, precum și prezența unui obstacol.
2. reper indicator al poziției unui punct topografic.

bioindicator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + indicator)

1. plantă, animal ca indicator al anumitor parametri.

cadran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadran)

1. suprafață cu anumite diviziuni și cifre pe care se citește deplasarea unui ac indicator.
2. ~ solar = instrument pentru măsurarea timpului, constând dintr-un băț fixat pe o suprafață plană, a cărui umbră indică orele.
3. fiecare dintre cele patru unghiuri drepte formate prin întretăierea a două perpendiculare.
4. arc (sector) reprezentând un sfert de cerc.

calendar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. calendarium)

1. sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile.
2. indicator sistematic al succesiunii lunilor și zilelor unui an.
3. almanah.
4. program al unor activități prevăzute.
5. a face (cuiva) capul ~ = a zăpăci.

cinemometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cinémomètre)

1. instrument folosit pentru a măsura viteza unui mobil; indicator de viteză.