Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. indicium, după fr. indice)
1. semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existenţa unui lucru.
2. particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen, un fapt.
3. (jur.) faptă, împrejurare care poate servi ca probă într-un proces.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. décadent)
1. I. care ține de decadentism; propriu decadentismului, o mișcare literară și artistică de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care a precedat simbolismul.
2. care se găsește în decadență, în declin; în regres.
3. care este indiciul sau rezultatul decadenţei.
4. II. adept al decadentismului.
5. persoană care aparține unei epoci de decadență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indication, lat. indicatio)
1. îndrumare, informaţie, indiciu, lămurire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it. indice, lat. index)
1. (mat.) semn distinctiv afectat unei litere, reprezentând în același calcul mai multe mărimi analoage.
3. cifră dintr-un plan economic ce trebuie atinsă pentru a se realiza un anumit nivel de producție.
4. mărime care caracterizează o proprietate a unei substanțe, a unui sistem tehnic etc.
5. fapt, indiciu care arată aspectul unui fenomen, al unei situații etc.
7. ~ de clasificare = combinație de cifre și litere cu care se notează, într-un sistem de clasificare după conținut, publicațiile.
8. indicator al scării unui instrument de măsură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. insinuation)
1. acțiunea de a (se) insinua și rezultatul ei; insinuare.
2. indiciu, aluzie calomnioasă, răutăcioasă sau de natură denigratoare despre o persoană sau un lucru.
3. manieră inteligentă de a introduce cu blândețe și pricepere ceva; strecurare, infiltrare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (manifesta)
1. acţiunea de a (se) manifesta.
2. exteriorizare, exprimare a gândurilor, a sentimentelor etc.; semn revelator, dovadă, indiciu.
3. spectacol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. symptome)
1. tulburare organică, manifestare care indică prezenţa unei boli, la stabilirea diagnosticului.
2. (fig.) semn, indiciu al unei stări anormale, individuale sau sociale.