Dictionar

australid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (germ. australid, Australide)

1. I. care are caracteristicile populației indigene din Australia; australoid.
2. II. persoană din această populație; australoid.
 

copt, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. copte)

1. individ aparținând populației indigene din Egipt și din Etiopia după creștinare, care profesa monofizismul.
2. (s. f.) limbă derivată din vechea egipteană folosită de copți ca limbă de cult și vorbită până în sec. XVII.
 

dendrariu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (rus. dendrarii, cf. grec. δένδρον dendron „copac”)

1. parc în care sunt prezentate colecții de plante vii în condiții naturale sau de seră; parc dendrologic.
2. plantație arboricolă în care se păstrează unele specii indigene sau se aclimatizează speciile provenite din diverse zone fitogeografice ale globului; arboretum.
 

enclavă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enclave)

1. fragment de rocă de altă natură, înglobat în masa unei roci eruptive.
2. grup de populație străină, izolat în mijlocul masei indigene.
3. stat care nu are ieșire la mare.
4. teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate.
 

irochez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. iroquais)

1. adj., s. m. f. (locuitor) care aparține unei populații indiene din America de Nord.
2. s. f. familie de limbi indigene din America de Nord.
3. (fam.; s. n.) limbaj ininteligibil.
 

superstrat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. superstrat)

1. (lingvistica istorică) stratul lingvistic care se suprapune, în urma colonizării, dominației politice și culturale a unui alt popor, asupra limbii deja în uz într-o anumită zonă, și care provoacă limbii indigene modificări fonetice, morfosintactice și lexicale; suprastrat.