Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indiscipline)
1. lipsă de disciplină; nesupunere; (p. ext.) dezordine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indisciplinable)
1. care nu poate fi disciplinat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anarchie, gr. anarkhia)
1. stare de dezvoltare, de haos într-o ţară, instituţie etc.
2. indisciplină, nesupunere a individului faţă de o colectivitate organizată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dionysien)
1. referitor la Dionysos (zeul vinului și al viței de vie, în mitologia greacă); sălbatic, irațional și indisciplinat; dionisiac.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. insubordination)
1. nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (nesigură, cf. tărărăi)
1. șir de întâmplări neplăcute, complicate; povestea lungă care dezvăluie aceste întâmplări; (pop.) tărășenie.
2. (expr.) a o ține ~ = a lungi fără rost o discuție, o lucrare etc.
3. (expr.) a ține ~a lungă = a lungi fără rost o discuție, o lucrare etc.
4. grup de persoane care manifestă spirit de indisciplină.