Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indiscret, lat. indiscretus)
1. care destăinuie fapte secrete.
2. care se amestecă în mod nedelicat în secretele cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indiscrétion, lat. indiscretio)
1. destăinuire a unor secrete încredinţate de către cineva; lipsă de măsură în vorbă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichage)
1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.
2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.
3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bavard)
2. incapabil de a păstra un secret; indiscret.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso)
1. care manifestă curiozitate; indiscret.
2. care stârneşte curiozitate; ciudat, neobişnuit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. curiosité, lat. curiositas)
1. dorinţa de a cunoaşte ceva nou sau neobişnuit.
2. indiscreţie.
3. caracterul ciudat al unui lucru, al unei fiinţe; raritate, ciudăţenie.