Dictionar

indispensabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indispensable)

1. adj. (și adv.) absolut necesar.
2. s. m. pl. izmene.
 

indispensabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indispensabilité)

1. însușirea, starea a ceea ce este indispensabil.
 

axeroftol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. axerophtol)

1. (biochimie) vitamină liposolubilă indispensabilă pentru buna funcționare a ochilor, oaselor și pielii; vitamina A.
 

carența

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. carencer)

1. a priva de unii factori indispensabili nutriției organismului.
 

dispensabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dispensable)

1. pentru care se poate acorda o dispensă.
2. care poate fi evitat; de care se poate dispensa.
3. (antonim) indispensabil.
 

indispensabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indispensabilité)

1. însușirea, starea a ceea ce este indispensabil.
 

leucină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. leucine)

1. aminoacid din splină, pancreas etc., omolog al glicocolului, indispensabil în nutriție.
 

lizină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lysine)

1. aminoacid indispensabil creșterii.
2. enzimă care poate dizolva un element celular sau tisular ori un germen microbian.