Rezultate secundare (Individuale,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. gr. noetikos, gânditor)
1. (fil.) referitor la senzaţii şi percepţii, la trăiri subiective, individuale, la stări afective.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristotélisme)
1. concepţie filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoaşterea primordialităţii naturii faţă de cunoaştere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esenţa există în obiecte şi că adevăratele „substanţe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simţuri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. azéotropie)
1. (chimie) proprietatea unui amestec de substanțe lichide de a nu păstra proprietățile individuale ale corpurilor care intră în componența sa; condiția de a fi azeotropic; azeotropism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caractériogramme)
1. formulă de exprimare cantitativă a trăsăturilor caracteriale individuale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. casuistique)
1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice şi iezuite care încerca să rezolve cazurile de conştiinţă, dându-le interpretări meşteşugite.
2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilităţi logice; (prin ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice).
3. sistem de investigaţii, analize şi practici având la bază cazuri particulare, individuale.
4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate şi tratate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Konsum/verein/)
1. folosire de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesităţi.
2. bunuri de larg ~ = produse ale industriei uşoare sau alimentare destinate consumaţiei individuale.
3. cantitate de combustibil, materii prime, materiale consumată pentru funcţionarea unui sistem tehnic, pentru realizarea unui produs, a unei operaţii etc.
4. ~ specific = consumul de combustibil, material, energie etc. raportat la o anumită unitate.