criticism
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. criticisme)
Etimologie: (fr. criticisme)
1. denumire dată de Kant filozofiei sale, considerând „critica cunoașterii” drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filozofice.
2. tendință majoră în cultura modernă de autonomizare, de afirmare a raționalității și individualității.
3. tendința de a critica cu orice preț, fără discernământ, de a exagera laturile negative ale lucrului criticat.