individualiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. individualiser)

1. a scoate în evidență un individ, un fapt, punând în lumină particularitățile lui specifice.

dezindividualiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (dez- + individualiza)

1. a face să-și piardă individualitatea; a depersonaliza.

individualizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (individualiza)

1. acțiunea de a individualiza.
2. adaptarea și aplicarea unei concepții, a unei legi etc. la cazuri particulare.
3. (arte) întruchipare a ideii artistice în imagini senzorial-concrete, individuale; întruchipare a unei tendințe, esențe, relații generale în figuri individuale tipice.

articol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)

1. expunere într-o publicație periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare.
2. subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc.
3. diviziune a unui buget, a unui plan financiar.
4. obiect de comerț.
5. parte de vorbire flexibilă, care însoțește substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit.
6. fiecare dintre fragmentele diferitelor părți ale corpului crustaceelor, insectelor și acarienilor.
7. fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal.
8. (inform.) element logic al unei înregistrări dintr-un fișier, cea mai mică unitate de informație utilă prelucrată de un program.

contrapuncta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. contrappuntare)

1. tr. a tigheli (stofe, țesături) pe ambele fețe.
2. (fig.) a construi pe mai multe planuri paralele individualizate, situații, imagini corespondente; a face să corespundă.
3. intr. (muz.) a folosi tehnica contrapunctului.

cumacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cumaceae)

1. pl. crustacee cu corpul tare, puternic cristalizat, având carapacea mult umflată, cu coada subțire și segmentele bine individualizate.

definit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (definit)

1. (despre cuvinte, noțiuni) explicat; precizat.
2. (lingv.) articol ~ = articol care, atașat substantivului, arată că obiectul denumit de acesta este cunoscut, individualizat; articol hotărât.
3. (bot.; despre organe) cu o creștere limitată.

inconfundabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (in1- + confundabil)

1. bine individualizat, care nu poate fi confundat; original, unic.

individualizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (individualiza)

1. acțiunea de a individualiza.
2. adaptarea și aplicarea unei concepții, a unei legi etc. la cazuri particulare.
3. (arte) întruchipare a ideii artistice în imagini senzorial-concrete, individuale; întruchipare a unei tendințe, esențe, relații generale în figuri individuale tipice.