Dictionar

anarhie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anarchie, gr. anarkhia)

1. stare de dezvoltare, de haos într-o țară, instituție etc.
2. indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate organizată.
 

autoaglutinină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-agglutinine)

1. (biol.) aglutinină, anticorp al serului care aglutinează hematiile proprii ale individului.
 

autoorientare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + orientare)

1. capacitate a individului de a se orienta pe plan social, politic, cultural etc. potrivit disponibilităților și intereselor sale.
 

autorealizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + realizare)

1. proces educativ axat pe participarea individului la acțiuni susținute în scopul dezvoltării propriei personalități.
 

autotelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autotélie)

1. (fil.) calitate a individului de a putea determina el însuși scopul acțiunilor sale.
 

cinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)

1. adj. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, nerușinat.
2. școală ~ă = școală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură.
3. s. m. filozof aparținând acestei școli.
4. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis și fără jenă atitudini și gânduri condamnabile; (om) nerușinat, fără scrupule.