abundență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belșug; bogăție.
2. cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.

asociație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. association)

1. asociere, unire, întovărășire.
2. (biol.) grupare a indivizilor unei singure specii sau ai unor specii diferite.
3. grupare, unire constituită printr-un statut.
4. legătură specifică între două sau mai multe procese și produse psihice (reprezentări, idei, sentimente etc.).
5. (chim.) ~ moleculară = grupare de două sau mai multe molecule identice.

autarhie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autarchie)

1. politică de izolare a unui stat care își satisface nevoile economice prin propriile-i puteri.
2. regim economic în care un stat nu desfășoară sau desfășoară puține schimburi comerciale cu lumea exterioară, fie prin politică deliberată, fie forțat de circumstanțe (război, embargo etc.); economie închisă.
3. starea unei colectivități autosuficiente pentru producția și consumul de bunuri.
4. (în școala cinicilor) independența indivizilor de toate convențiile sociale, considerate ca străine naturii.
5. (var.) autarchie.

endoecie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (endo- + gr. oikos, casă)

1. folosire a cavităților din corpul indivizilor unei specii ca locuință de către indivizii altei specii, fără ca între cele două organisme să existe relații de parazitism.

epecie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. époecie)

1. (biol.) folosire a indivizilor unei specii ca substrat de viață de către indivizii altor specii.

habitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. habitude, lat. habitudo)

1. obișnuință; deprindere, obicei.
2. mod de comportament, istoricește constituit, al indivizilor aparținând aceluiași grup.