Dictionar

arian 1 -, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aryen)

1. adj. referitor la arianism
2. s. m. f. veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene.
 

caucazian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caucasien)

1. (locuitor) din Caucaz.
2. (s. f.; pl.) limbi indo-europene și altaice vorbite de populațiile din munții Caucaz.
 

celtic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. celtique, lat. celticus)

1. referitor la celți, al celților.
2. limbi ~ce = familie de limbi indo-europene (gaelica, irlandeza, galeza și bretona) vorbite de celți.
 

german, -ă I

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. germanus, fr. germain)

1. (pl.) popoare indo-europene care au locuit în antichitate în centrul, vestul și estul Europei.
2. adj., s. m. f. (locuitor) din Germania.
3. (s. f.) limbă vorbită de germani (II).
 

germanic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. germanique, lat. germanicus)

1. propriu germanilor.
2. limbi ~ce = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și nordul Europei.
 

indo-arian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indo-aryen)

1. limbi ~ene = grup de limbi indo-europene vorbite actualmente în India.