Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl., fr. self-induction)
1. proprietatea unui circuit electric de a rezista sau de a se opune schimbării curentului care trece prin el (inducerea unei tensiuni într-un fir care transportă curent); autoinducție.
2. (var.) (rar) selfinducțiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. truffe)
1. inducere în eroare; înşelătorie, şarlatanie.
2. abuz de încredere, escrocherie.
3. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof.
4. produs de cofetărie pe bază de cremă de unt şi ciocolată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. trișa)
1. acțiunea de a trișa și rezultatul ei.
2. înșelare (în special la jocul de cărți); trișaj, trișerie.
3. fraudă comisă în timpul unui examen, o competiție sau pentru a obține anumite avantaje.
4. (prin ext.) inducere în eroare; înșelare, păcălire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înșelător + -ie)
1. atitudine, purtare, faptă a celui care înșală; inducere în eroare; (prin ext.) escrocherie.