Rezultate principale (Inductivitate):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Induktivität)
1. (fizică) mărime egală cu raportul dintre fluxul magnetic stabilit printr-un circuit de curentul care trece prin el sau printr-un alt circuit și intensitatea curentului respectiv; inductanță.
Rezultate secundare (Inductivitate):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inductance)
1. (fizică) mărime egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate un circuit și intensitatea curentului care îl produce; inductivitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. résisteur, engl. resitor)
1. element de circuit electric cu inductivitate şi capacitate neglijabile, dar care, având rezistenţă electrică, poate fi introdus într-un circuit electric; rezistenţă (I, 4).