inductivitate
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (germ. Induktivität)
Etimologie: (germ. Induktivität)
1. (fizică) mărime egală cu raportul dintre fluxul magnetic stabilit printr-un circuit de curentul care trece prin el sau printr-un alt circuit și intensitatea curentului respectiv; inductanță.