indulgent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indulgent, lat. indulgens)

1. care manifestă indulgență; iertător; îngăduitor; tolerant.

indulgență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indulgence, lat. indulgentia)

1. atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință.
2. document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioșilor în schimbul unei sume de bani.

clement, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. clément, lat. clemens)

1. iertător, indulgent, îndurător, milos, bun.

clemență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clémence, lat. clementia)

1. iertare, indulgență, îndurare, milă, bunătate.

culant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coulant)

1. cu care te poți înțelege ușor; indulgent, ușor acomodabil.
2. care dovedește amabilitate, dărnicie; generos, mărinimos.
3. (despre stil) ușor și natural; fluid, curgător.
4. (antonime) intransigent, exigent, rigid.

debonar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. débonnaire)

1. blajin, indulgent, foarte slab; incapabil de fapte rele.

indulgent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indulgent, lat. indulgens)

1. care manifestă indulgență; iertător; îngăduitor; tolerant.

inerție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inertie, lat. inertia)

1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgență, apatie.
2. ~ uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere.
3. proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de mișcare sau de repaus în care se află, atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
4. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reacționa slab, sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
5. (fig.) tendința de a rămâne în activitate; indolență, apatie.