industrial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. industriel)

1. referitor la industrie; bazat pe industrie, (produs) de industrie; cu o industrie dezvoltată.
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care se ocupă cu folosirea procedeelor chimice în tehnica fabricației.
3. (despre plante) din care se extrag anumite produse industriale (ulei, fibre).

industrialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. industrialisme)

1. sistem care consideră dezvoltarea industriei drept obiectiv principal al economiei; tendința spre industrializare.
2. teorie economică potrivit căreia, în opoziție cu agrarianismul, se acordă prioritate dezvoltării industriei.

industrializa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. industrialiser)

1. tr. a dezvolta industria; a introduce tehnica mașinistă în anumite procese de muncă; a transforma un proces de producție meșteșugărească într-un proces de producție întemeiat pe tehnica mașinistă modernă.
2. tr., refl. a deveni, a face (un stat) să devină industrial.
3. a transforma o materie primă în produse industriale.

industrializare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. industrializa)

1. acțiunea de a industrializa și rezultatul ei; procesul care urmărește extinderea și intensificarea activităților industriale.
2. proces de transformare a unei țări agrare într-o țară industrială dezvoltată din punct de vedere economic prin crearea marii industrii mecanizate.
3. prelucrare industrială a unor materii prime, transformarea lor în produse industriale.
4. aplicarea unor metode, procedee (tehnice, organizatorice etc.) specific industriale în alte ramuri.

acetofenonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétophénone)

1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool și eter, folosit în industria parfumurilor.

acridină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acridine)

1. substanță organică azotată din antracen, bază în industria coloranților antiseptici.

acrilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrylique)

1. acid ~ = acid etilic obținut prin oxidarea acroleinei, lichid incolor, cu miros înțepător.
2. (despre produse industriale sintetice) obținut cu ajutorul derivaților acidului acrilic.

aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.

aerobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérobie)

1. microorganism care se dezvoltă în prezența aerului.
2. (în industria aeronautică) propulsare care nu poate avea loc decât în atmosferă.

agroindustrial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agroindustriel)

1. referitor la producția agricolă industrializată.