Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. industriel)
1. referitor la industrie; bazat pe industrie, (produs) de industrie; cu o industrie dezvoltată.
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care se ocupă cu folosirea procedeelor chimice în tehnica fabricației.
3. (despre plante) din care se extrag anumite produse industriale (ulei, fibre).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. industrialisme)
1. sistem care consideră dezvoltarea industriei drept obiectiv principal al economiei; tendinţa spre industrializare.
2. teorie economică potrivit căreia, în opoziţie cu agrarianismul, se acordă prioritate dezvoltării industriei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. industrialiser)
1. tr. a dezvolta industria; a introduce tehnica mașinistă în anumite procese de muncă; a transforma un proces de producție meșteșugărească într-un proces de producție întemeiat pe tehnica mașinistă modernă.
2. tr., refl. a deveni, a face (un stat) să devină industrial.
3. a transforma o materie primă în produse industriale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. industrializa)
1. acțiunea de a industrializa și rezultatul ei; procesul care urmărește extinderea și intensificarea activităților industriale.
2. proces de transformare a unei țări agrare într-o țară industrială dezvoltată din punct de vedere economic prin crearea marii industrii mecanizate.
3. prelucrare industrială a unor materii prime, transformarea lor în produse industriale.
4. aplicarea unor metode, procedee (tehnice, organizatorice etc.) specific industriale în alte ramuri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrylique)
1. acid ~ = acid etilic obţinut prin oxidarea acroleinei, lichid incolor, cu miros înţepător.
2. (despre produse industriale sintetice) obţinut cu ajutorul derivaţilor acidului acrilic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agroindustriel)
1. referitor la producţia agricolă industrializată.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atelier)
1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau maşini unde se desfăşoară o activitate meşteşugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (autoclavă + -iza)
1. tratare a unor materiale cu aburi sub presiune în instalaţii industriale cu autoclave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bidonville)
1. cartier de locuinţe mizere, improvizate din deşeuri industriale, din tabla bidoanelor uzate etc., unde locuieşte populaţia săracă a unei metropole.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. brain-drain, drenarea creierelor)
1. fenomen de emigrare prin atragerea cadrelor de specialişti din ţările în curs de dezvolare în cele industrializate.