industrial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. industriel)

1. referitor la industrie; bazat pe industrie, (produs) de industrie; cu o industrie dezvoltată.
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care se ocupă cu folosirea procedeelor chimice în tehnica fabricației.
3. (despre plante) din care se extrag anumite produse industriale (ulei, fibre).

industrialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. industrialisme)

1. sistem care consideră dezvoltarea industriei drept obiectiv principal al economiei; tendința spre industrializare.
2. teorie economică potrivit căreia, în opoziție cu agrarianismul, se acordă prioritate dezvoltării industriei.

industrializa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. industrialiser)

1. tr. a dezvolta industria; a introduce tehnica mașinistă în anumite procese de muncă; a transforma un proces de producție meșteșugărească într-un proces de producție întemeiat pe tehnica mașinistă modernă.
2. tr., refl. a deveni, a face (un stat) să devină industrial.
3. a transforma o materie primă în produse industriale.

industrializare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. industrializa)

1. acțiunea de a industrializa și rezultatul ei; procesul care urmărește extinderea și intensificarea activităților industriale.
2. proces de transformare a unei țări agrare într-o țară industrială dezvoltată din punct de vedere economic prin crearea marii industrii mecanizate.
3. prelucrare industrială a unor materii prime, transformarea lor în produse industriale.
4. aplicarea unor metode, procedee (tehnice, organizatorice etc.) specific industriale în alte ramuri.

acrilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrylique)

1. acid ~ = acid etilic obținut prin oxidarea acroleinei, lichid incolor, cu miros înțepător.
2. (despre produse industriale sintetice) obținut cu ajutorul derivaților acidului acrilic.

agroindustrial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agroindustriel)

1. referitor la producția agricolă industrializată.

atelier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atelier)

1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
8. (înv.) șantier.

autoclavizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (autoclavă + -iza)

1. tratare a unor materiale cu aburi sub presiune în instalații industriale cu autoclave.

bidonvil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bidonville)

1. cartier de locuințe mizere, improvizate din deșeuri industriale, din tabla bidoanelor uzate etc., unde locuiește populația săracă a unei metropole.

brain-drain

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. brain-drain, drenarea creierelor)

1. fenomen de emigrare prin atragerea cadrelor de specialiști din țările în curs de dezvolare în cele industrializate.