Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. industrialisme)
1. sistem care consideră dezvoltarea industriei drept obiectiv principal al economiei; tendinţa spre industrializare.
2. teorie economică potrivit căreia, în opoziţie cu agrarianismul, se acordă prioritate dezvoltării industriei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. industrialiser)
1. tr. a dezvolta industria; a introduce tehnica mașinistă în anumite procese de muncă; a transforma un proces de producție meșteșugărească într-un proces de producție întemeiat pe tehnica mașinistă modernă.
2. tr., refl. a deveni, a face (un stat) să devină industrial.
3. a transforma o materie primă în produse industriale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. industrializa)
1. acțiunea de a industrializa și rezultatul ei; procesul care urmărește extinderea și intensificarea activităților industriale.
2. proces de transformare a unei țări agrare într-o țară industrială dezvoltată din punct de vedere economic prin crearea marii industrii mecanizate.
3. prelucrare industrială a unor materii prime, transformarea lor în produse industriale.
4. aplicarea unor metode, procedee (tehnice, organizatorice etc.) specific industriale în alte ramuri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agroindustriel)
1. referitor la producţia agricolă industrializată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. brain-drain, drenarea creierelor)
1. fenomen de emigrare prin atragerea cadrelor de specialişti din ţările în curs de dezvolare în cele industrializate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. industrialisme)
1. sistem care consideră dezvoltarea industriei drept obiectiv principal al economiei; tendinţa spre industrializare.
2. teorie economică potrivit căreia, în opoziţie cu agrarianismul, se acordă prioritate dezvoltării industriei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (neo- + protecţionism)
1. diferite măsuri protecționiste luate de statele industrializate, care nu vor să admită că aplică, sub multiple și variate forme, cel mai extins protecționism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. populisme)
1. mișcare politică rusă de la sfârșitul sec. XIX care preconiza o societate socialistă, contrară industrialismului occidental.
2. ideologie a mișcării politice și artistice care vedea în popor un model etic și social.
3. atitudine favorabilă satisfacerii dorințelor poporului, chiar în detrimentul intereselor reale ale acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (robot + tehnică)
1. tehnica construirii roboţilor industriali.