atelier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atelier)

1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau maşini unde se desfăşoară o activitate meşteşugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
8. (înv.) șantier.

business

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. business)

1. (familiar) afaceri, comerț.
2. afacere dubioasă, necinstită.
3. activitate comercială, industrială sau profesională.
4. ocupația, munca sau meseria unei persoane.

carbochimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbochimie)

1. chimie industrială a produselor din huilă.

contramaistru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contremaître)

1. şef de atelier, muncitor şef de sector într-o întreprindere industrială.
2. (în trecut) grad de subofiţer în marină.

cosmetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cosmétique, gr. kosmetikos, /III/ kosmetike)

1. adj., s. n. (alifie, loţiune) pentru îngrijirea pielii sau a părului.
2. (produs) pentru lustruirea autoturismelor.
3. adj. referitor la cosmetică.
4. (fig.; despre îmbunătăţiri, operaţiuni) de suprafaţă, care nu vizează fondul.
5. s. f. arta îngrijirii tenului prin metode şi preparate speciale.
6. ramură industrială care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (I).

design

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. design)

1. /dizáin/ s. n. disciplină care urmăreşte armonizarea estetică a mediului uman, începând de la conceperea obiectelor uzuale şi a mobilelor până la urbanism şi amenajarea peisajului.
2. aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru din punct de vedere estetic; estetică industrială.
3. adj. inv. modern, elegant.