atelier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atelier)

1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
8. (înv.) șantier.

business

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. business)

1. (familiar) afaceri, comerț.
2. afacere dubioasă, necinstită.
3. activitate comercială, industrială sau profesională.
4. ocupația, munca sau meseria unei persoane.

carbochimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbochimie)

1. chimie industrială a produselor din huilă.

contramaistru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contremaître)

1. șef de atelier, muncitor șef de sector într-o întreprindere industrială.
2. (în trecut) grad de subofițer în marină.

cosmetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cosmétique, gr. kosmetikos, /III/ kosmetike)

1. adj., s. n. (alifie, loțiune) pentru îngrijirea pielii sau a părului.
2. (produs) pentru lustruirea autoturismelor.
3. adj. referitor la cosmetică.
4. (fig.; despre îmbunătățiri, operațiuni) de suprafață, care nu vizează fondul.
5. s. f. arta îngrijirii tenului prin metode și preparate speciale.
6. ramură industrială care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (I).

design

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. design)

1. /dizáin/ s. n. disciplină care urmărește armonizarea estetică a mediului uman, începând de la conceperea obiectelor uzuale și a mobilelor până la urbanism și amenajarea peisajului.
2. aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru din punct de vedere estetic; estetică industrială.
3. adj. inv. modern, elegant.