industrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. industrie, lat. industria)

1. ramură a producției materiale și a economiei naționale, care cuprinde totalitatea întreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu producția uneltelor de muncă, cu extracția materiilor prime, a materialelor și combustibililor și cu prelucrarea ulterioară a produselor obținute.
2. ramură industrială, domeniu al industriei.
3. (rar) profesiune, meserie.

bioindustrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + industrie)

1. utilizarea de microorganisme, de culturi vegetale sau animale în diferite industrii pentru producerea de energie etc.

monoindustrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mono1- + industrie)

1. tip de structură industrială specializată într-un singur grup de produse.

radioindustrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Radioindustrie)

1. industrie de radio2.

semiindustrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (semi- + industrie)

1. ramură a producției materiale și a economiei naționale în cadrul căreia un produs al naturii este transformat parțial în produs industrial.

aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.

agrochimist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agrochimiste)

1. specialist în agrochimie, parte a industriei chimice care produce produse pentru agricultură.

alimentar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (fr. alimentaire, lat. alimentarius)

1. I. referitor la alimente, la alimentație, la modul de alimentare; care servește ca aliment; (antonim) nealimentar.
2. pensie ~ă = sumă de bani pe care cineva o plătește (lunar) unei persoane pentru întreținere.
3. autonomie ~ă = faptul de a trăi producând toate alimentele necesare subzistenței, fără ajutor din exterior.
4. carență ~ă = absența sau insuficiența anumitor alimente indispensabile dezvoltării unui organism viu.
5. industrie ~ă = sector de activitate economică care urmărește transformarea produselor agricole în produse necesare hranei.
6. II. unitate comercială unde se vând alimente.

benzen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzène)

1. hidrocarbură aromatică, lichid incolor, volatil, din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie.

bismut/bismut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bismuth)

1. metal alb-cenușiu, lucios, cu reflexe roșietice, sfărâmicios, folosit în aliaje ușor fuzibile în industrie și în medicină.

bombonerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonbonnerie)

1. magazin unde se vând bomboane.
2. ramură a industriei alimentare care se ocupă cu fabricarea bomboanelor.