bioindustrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + industrie)

1. utilizarea de microorganisme, de culturi vegetale sau animale în diferite industrii pentru producerea de energie etc.

cereale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céréales, lat. cerealia)

1. pl. grup de plante cultivate din familia gramineelor, ale căror boabe servesc la alimentarea oamenilor și a animalelor, sau în diferite industrii.

concasor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concasseur)

1. utilaj de sfărâmat materiale (semi)dure, în industriile extractive sau de prelucrare.

dejecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déjection, lat. deiectio)

1. evacuare a excrețiilor din corp; materia evacuată.
2. scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg.
3. con de ~ = grămadă de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent, având forma unei jumătăți de con turtit; agestru.
4. (pl.) materii pe care le aruncă vulcanii.

licență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. licence, lat. licentia)

1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acordă dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obținerea acestui titlu; diploma obținută.
2. lucrare de ~ = lucrare realizată pentru absolvirea primului nivel de studii universitare, care permite exercitarea profesiei corespunzătoare.
3. contract prin care posesorul unui brevet de invenție acordă unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica invenția sa.
4. autorizație dată de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comerț, a unei anumite industrii sau pentru a importa și exporta mărfuri.
5. atitudine, purtare care întrece limitele bunei-cuviințe; lipsă de respect pentru formele obișnuite.
6. figură retorică prin care oratorul îndrăznește să arate preopinenților că e just ceea ce ei resping eronat.
7. ~ poetică = abatere ușoară de la regulile de pronunțare și scriere corectă a cuvintelor, din necesități prozodice.

mostră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ngr., it. mostra)

1. cantitate mică de material sau de obiecte după care se pot aprecia anumite caracteristici ale acestora; probă, eșantion, model.
2. târg de ~e = târg la care diferitele industrii își expun produsele în cantități mici, pentru a le face cunoscute.
3. (fig.) exemplu, pildă.
4. (reg.) mustră.