Dictionar

Rezultate secundare (Indusă):

Autointoxicaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auto-intoxication)

1. (med.) intoxicație generală indusă de toxinele produse în organism și care se acumulează în sânge din cauza eliminării insuficiente; intoxicație endogenă.


Conformaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. conformational)

1. despre sau aparținând conformației.

2. (stereochimie) referitor la conformaţie.

3. (biochimie) schimbare = schimbare a formei unei macromolecule, adesea indusă de factorii de mediu.


Dezintegraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désintégration)

1. acțiunea de a (se) dezintegra și rezultatul ei; dezintegrare.

2. desfacere în părțile constitutive; desprindere dintr-un ansamblu; distrugere, disoluție venită din interior.

3. (fizică) reacție nucleară spontană sau indusă, care are ca rezultat transformarea unui nucleu atomic în alte nuclee sau particule, cu eliberare de energie sub formă de radiații.

4. (antonim) integrație.


Fatigabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. fatigabilité)

1. (tendinţă spre) oboseală.

2. condiție medicală în care oboseala este ușor indusă.

3. (psih.) caracteristică a individului privind gradul de rezistenţă la oboseală.

4. (antonim) infatigabilitate.


Involutiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. involutif)

1. care se referă la o involuţie; cu caracter de involuţie; propriu involuției.

2. (biologie) care este marcat de regresie.

3. se spune despre procesele asociate cu îmbătrânirea.

4. (matematică) relativ la o involuție, funcția omografică identică cu reciproca ei; care, efectuată de 2 ori, se anulează, fiind propria ei inversă.

5. (medicină) care are legătură cu regresia spontană sau indusă a unui țesut, organ sau organism.

6. (botanică) care se răsucește din exterior spre interior; involut.

7. (antonim) evolutiv.


Jainist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. jaïniste)

1. I. referitor la jainism (religie hindusă care insistă pe conceptele de non-violență și karma și pune accent pe asceză).

2. II. adept al jainismului.

3. (var.) djainist.