Dictionar

 

inegal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inégal)

1. care nu este egal, identic; lipsit de egalitate.
2. schimbător; neuniform; inconstant.
 

inegalabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inégalable)

1. care nu poate fi egalat.
 

inegalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inégalité)

1. lipsă de egalitate, neegalitate; disproporţie.
2. (mat.) relaţie între două valori care nu sunt egale.
 
 

aloritmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allorythmie)

1. aritmie (2) periodică.
2. (biol.) ritm inegal în diviziunea celulelor sau în dezvoltarea orga-nismelor unicelulare.
 

ANIZ(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. anis/o/-, cf. gr. anisos „inegal”)

1. „inegal”.
 

anizeiconie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aniséiconie)

1. inegalitate a imaginilor retiniene binoculare.
 

anizocitoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisocytose)

1. inegalitate în dimensiuni a globulelor roşii şi albe.