Dictionar

Rezultate principale (Inel,):

Inel

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT annulus

2. FR anneau; bague

3. EN ring; annulus

4. DE Ring

5. RU кольцо

6. HU gyűrű, perec


Inel

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. anellus)

1. cerc mic de metal care se pune pe deget ca podoabă.

2. ~ de logodnă = verighetă.

3. obiect în formă de cerc, confecționat dintr-un material dur, având diferite întrebuințări (pentru fixare, agățare, cuplare etc.).

4. fiecare dintre cercurile unei tulpini sau rădăcini ale plantei lemnoase, după numărul cărora se poate constata vârsta acestuia.

5. fiecare dintre segmentele circulare care formează corpul unor viermi.

6. (rar) anou.


Rezultate secundare (Inel,):

Cinel

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cinelli)

1. instrument muzical de percuţie din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, provocând un sunet strident; cimbal; talgere.


Exannulat; fără inel

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT exannulatus; non (haud) anellatus

2. FR exannulé; sans anneau

3. EN exannulate

4. DE unberingt; ringlos

5. RU без кольцa

6. HU gyűrű nélküli


Inel apical

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT annulus apicalis

2. FR anneau apical; sphincter

3. EN apical ring

4. DE Apikalring

5. RU aпикaльное кольцо

6. HU csúcsi, csúcson levő gyűrű, végálló gyűrű


Inel ascendent

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT annulus ascendens

2. FR collerette dressé; armille; anneau ascendant

3. EN ascending ring; ascendent ring; armilla

4. DE aufsteigender Ring

5. RU восходящее кольцо

6. HU felemelkedő, felegyenesedő gyűrű


Inel multistratificat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT annulus pluristratosus; annulus improprius

2. FR collier

3. EN collar; annulus improprius

4. DE mehrschichtiger Ring

5. RU мноrослойное кольцо

6. HU többréteges gyűrű


Inelaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. annelage)

1. operaţie de fixare a unor inele cleioase pe trunchiul arborilor pentru a-i feri de insecte.


Adelfie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adelphie)

1. (bot.) concreştere a două sau mai multe organe (stamine, ramuri).

2. (bot.) reunirea în fascicule a staminelor prin filamentele lor.


Alanină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alanine)

1. aminoacid produs prin hidroliza proteinelor naturale.


Albumină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albumine)

1. substanţă organică din grupul proteinelor, în compoziţia albuşului de ou, a sângelui şi a altor lichide organice.


Alburn

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. alburno, lat. alburnum)

1. strat lemnos situat între scoarţa unui arbore şi inima lui.

2. totalitatea inelelor anuale externe, de culoare mai deschisă, ale lemnului secundar al arborilor cu lemnul tare.


Amarilidacee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amaryllidacées)

1. familie de plante monocotiledonate erbacee, cu staminele şi ovarul aderent la calciu: ghiocelul.


Aminoacid

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aminoacide)

1. substanţă a materiei vii care se caracterizează prin prezenţa aceeaşi moleculă a unei funcţii acide şi a unei funcţii bazice, în compoziţia proteinelor.