inel

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT annulus
2. FR anneau; bague
3. EN ring; annulus
4. DE Ring
5. RU кольцо
6. HU gyűrű, perec

inel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. anellus)

1. cerc mic de metal care se pune pe deget ca podoabă.
2. ~ de logodnă = verighetă.
3. obiect în formă de cerc, confecționat dintr-un material dur, având diferite întrebuințări (pentru fixare, agățare, cuplare etc.).
4. fiecare dintre cercurile unei tulpini sau rădăcini ale plantei lemnoase, după numărul cărora se poate constata vârsta acestuia.
5. fiecare dintre segmentele circulare care formează corpul unor viermi.
6. (rar) anou.

cinel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cinelli)

1. instrument muzical de percuție din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, provocând un sunet strident; cimbal; talgere.

exannulat; fără inel

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT exannulatus; non (haud) anellatus
2. FR exannulé; sans anneau
3. EN exannulate
4. DE unberingt; ringlos
5. RU без кольцa
6. HU gyűrű nélküli

inel apical

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT annulus apicalis
2. FR anneau apical; sphincter
3. EN apical ring
4. DE Apikalring
5. RU aпикaльное кольцо
6. HU csúcsi, csúcson levő gyűrű, végálló gyűrű

inel ascendent

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT annulus ascendens
2. FR collerette dressé; armille; anneau ascendant
3. EN ascending ring; ascendent ring; armilla
4. DE aufsteigender Ring
5. RU восходящее кольцо
6. HU felemelkedő, felegyenesedő gyűrű

inel multistratificat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT annulus pluristratosus; annulus improprius
2. FR collier
3. EN collar; annulus improprius
4. DE mehrschichtiger Ring
5. RU мноrослойное кольцо
6. HU többréteges gyűrű

inelaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. annelage)

1. operație de fixare a unor inele cleioase pe trunchiul arborilor pentru a-i feri de insecte.

adelfie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adelphie)

1. (bot.) concreștere a două sau mai multe organe (stamine, ramuri).
2. (bot.) reunirea în fascicule a staminelor prin filamentele lor.

alanină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alanine)

1. aminoacid produs prin hidroliza proteinelor naturale.

albumină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albumine)

1. substanță organică din grupul proteinelor, în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice.

alburn

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. alburno, lat. alburnum)

1. strat lemnos situat între scoarța unui arbore și inima lui.
2. totalitatea inelelor anuale externe, de culoare mai deschisă, ale lemnului secundar al arborilor cu lemnul tare.

amarilidacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amaryllidacées)

1. familie de plante monocotiledonate erbacee, cu staminele și ovarul aderent la calciu: ghiocelul.

aminoacid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aminoacide)

1. substanță a materiei vii care se caracterizează prin prezența aceeași moleculă a unei funcții acide și a unei funcții bazice, în compoziția proteinelor.