Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. annulaire)
1. în formă de inel; care se referă la forma unui inel; potrivit pentru a primi un inel; inelar.
2. deget ~ = al patrulea deget al mâinii (pornind de la degetul mare) pe care se poartă de obicei inelul; inelar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Brust)
1. front vertical care separă un inel de tunel în curs de excavare de inelul alăturat, neexcavat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. idéal, lat. idealis)
1. adj. referitor la o idee sau la ideație; care nu există sau nu poate exista decât în gândire.
2. perfect, desăvârșit; model.
3. s. n. model considerat perfect; perfecțiune pe care încearcă s-o imite un artist, un poet etc.
4. scop suprem al existenței, al activității cuiva sau a ceva.
5. (mat.) mulțime de elemente ale unui inel pentru care atât diferența dintre două elemente, cât și produsul dintre un element al inelului și un element al ei sunt tot elemente ale mulțimii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Paraphimose)
1. complicaţie a unei fimoze în care inelul prepuţial strangulează glandul la bază.