Dictionar

Cominaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commination, lat. comminatio, ameninţare)

1. figură retorică prin care oratorul sau un autor enunţă, sub formă de avertisment la adresa auditoriului ori a unui personaj, o nenorocire inevitabilă.


Fond

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fond)

1. ceea ce este esențial într-un lucru, conținut.

2. articol de ~ = articol care tratează o problemă importantă actuală; editorial; ~ lexical principal = partea esențială și cea mai stabilă a vocabularului unei limbi, cuvintele care exprimă noțiunile fundamentale din viața și activitatea oamenilor și constituind baza pentru formarea de cuvinte noi.

3. în ~ = în realitate, de fapt.

4. trăsăturile de bază ale caracterului, ale individualității unei persoane.

5. culoare de bază a unui tablou, a unei țesături etc. din care se detașează figurile, detaliile; fundal.

6. strat de culoare sau ornament peste care se tipărește un text.

7. (sport) alergare de rezistență pe distanță lungă.

8. (fiz.) radiație greu de înlăturat sau inevitabilă, cu caracter parazit, în prezența căreia se efectuează o experiență sau măsurare.

9. totalitatea mijloacelor materiale și bănești de care dispune o întreprindere, o instituție etc.

10. ~ de acumulare = parte a venitului național pe seama căreia se realizează creșterea și perfecționarea producției, se creează rezerve și se asigură sporirea fondurilor și rezervelor materiale din sfera neproductivă.

11. totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu.

12. ~ de cărți = totalitatea cărților pe care le posedă o bibliotecă; ~ de comerț = totalitatea mărfurilor și elementelor necesare care contribuie la exercitarea unui comerț normal și profitabil.


Ucronie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. uchronie)

1. teorie în filozofia culturii potrivit căreia evenimentele şi faptele de civilizaţie din istoria omenirii s-au produs ca o consecinţă inevitabilă, dar nu previzibilă, a progresului continuu.