Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infaillible)
1. care nu poate greşi, care nu se poate înşela; perfect, desăvârșit, fără cusur.
2. care are rezultate asigurate.
3. (var.) infalibil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. infaillibilité)
1. faptul de a fi infailibil; starea, natura a ceea ce este infailibil.
2. calitatea unei persoane care nu poate greși.
3. (catolicism) imposibilitatea de a greși, pentru papă.
4. caracterul a ceea ce nu poate induce în eroare.
5. caracterul a ceea ce nu poate să nu se întâmple.
6. calitatea a ceea ce este eficient, a ceea ce este sigur.
8. (antonime) failibilitate, (desuet) falibilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catholicisme)
1. confesiune creştină care recunoaşte primatul şi infailibilitatea papei de la Roma, iar în materie de credinţă, purcederea Sfântului Duh şi de la Dumnezeu-fiul (filioque), existenţa purgatoriului etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. inirranza)
1. principiu romano-catolic care susţine infailibilitatea textului biblic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. infaillibilité)
1. faptul de a fi infailibil; starea, natura a ceea ce este infailibil.
2. calitatea unei persoane care nu poate greși.
3. (catolicism) imposibilitatea de a greși, pentru papă.
4. caracterul a ceea ce nu poate induce în eroare.
5. caracterul a ceea ce nu poate să nu se întâmple.
6. calitatea a ceea ce este eficient, a ceea ce este sigur.
8. (antonime) failibilitate, (desuet) falibilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. personnalité, germ. Personalität)
1. ceea ce caracterizează o persoană, deosebind-o de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate.
2. individul uman sub raportul dezvoltării depline și al valorificării sociale a însușirilor persoanei.
3. (jur.) calitatea de subiect cu drepturi și obligații.
4. ~ juridică = calitatea de a fi persoană juridică.
5. om de seamă, important, persoană cu calități și merite deosebite într-un domeniu de activitate.
6. ~ istorică (sau politică) = conducător a cărui activitate exercită o influență puternică asupra desfășurării evenimentelor istorice; cultul ~ății = tendința de a acorda unei personalități calități de infailibilitate, un rol exagerat și exclusiv în făurirea istoriei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. préscience)
1. previziune; cunoaştere infailibilă a tot ce se va întâmpla în viitor, atribuită de teologi divinităţii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ultramontanisme)
1. curent extremist în cadrul catolicismului, apărut în sec. XV, care susţinea infailibilitatea şi puterea nelimitată a papei în chestiunile bisericeşti şi laice.