Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infâme, lat. infamis)
1. demn de dispreţ, josnic, nemernic, nedemn.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat., it. infamare)
1. a acuza pe nedrept; a defăima.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infamant, it. infamante)
1. care atrage oprobriul, dezaprobarea, dezonoarea; degradant, dezonorant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. infamatore)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infamie, lat. infamia)
1. caracterul a ceea ce este infam; ticăloşie, josnicie, nemernicie.
2. stâlpul ~ei = loc unde erau ţinuţi infractorii şi criminalii legaţi pentru a putea fi loviţi de mulţime; a. ţintui (sau a pune) la stâlpul ~ei = a supune oprobriului public, a infiera.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carcan)
1. guler de fier cu care erau legaţi în Franţa răufăcătorii la stâlpul infamiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ignoble, lat. ignobilis)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infamie, lat. infamia)
1. caracterul a ceea ce este infam; ticăloşie, josnicie, nemernicie.
2. stâlpul ~ei = loc unde erau ţinuţi infractorii şi criminalii legaţi pentru a putea fi loviţi de mulţime; a. ţintui (sau a pune) la stâlpul ~ei = a supune oprobriului public, a infiera.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (păgân + -ăție)
1. credință religioasă a păgânilor; păgânism.
2. însușire de a fi păgân; păgânătate.
3. stare de păgân; păgânătate.
4. păcat, greșeală gravă, infamie, ticăloșie, mișelie, mârșăvie.