infamie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. infamie, lat. infamia)
Etimologie: (fr. infamie, lat. infamia)
1. caracterul a ceea ce este infam; ticăloșie, josnicie, nemernicie.
2. stâlpul ~ei = loc unde erau ținuți infractorii și criminalii legați pentru a putea fi loviți de mulțime; a. țintui (sau a pune) la stâlpul ~ei = a supune oprobriului public, a infiera.