Rezultate principale (Infanterie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. infanteriia, fr. infanterie)
1. armă din compunerea trupelor de uscat care luptă, de obicei, pe jos.
Rezultate secundare (Infanterie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banderie)
1. ceată de oameni înarmaţi care însoţeau un nobil feudal în luptă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calibre)
1. diametru interior al unui tub, al ţevii unei guri de foc; diametrul unei torpile etc.; greutatea unei bombe de aviaţie.
2. instrument de precizie cu care se verifică gradul de uzură a ţevilor armamentului de infanterie.
3. instrument pentru măsurarea şi controlul dimensiunilor unor piese fabricate.
4. (fig.) mărime, proporţie, calitate; (fam.) fel, soi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. espadon)
1. sabie mare şi lată a infanteriei germane şi elveţiene, cu garda în formă de cruce şi cu mânerul lung, mânuită cu amândouă mâinile.
2. peşte al cărui maxilar superior se prelungeşte în formă de sabie; peşte-spadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grenadier, germ. Grenadier)
1. (în trecut, în unele ţări) soldat însărcinat să arunce grenade.
2. soldat dintr-o unitate de elită a infanteriei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. infanterist)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mousquetaire)
1. (în evul mediu) soldat de infanterie înarmat cu o muschetă.
2. nobil dintr-un corp militar de călăreţi aparţinând casei regale franceze.