Dictionar

Rezultate principale (Infanterie,):

Infanterie

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. infanteriia, fr. infanterie)

1. armă din compunerea trupelor de uscat care luptă, de obicei, pe jos.


Rezultate secundare (Infanterie,):

Banderie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banderie)

1. ceată de oameni înarmaţi care însoţeau un nobil feudal în luptă.

2. detaşament de infanterie.


Calibru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calibre)

1. diametru interior al unui tub, al ţevii unei guri de foc; diametrul unei torpile etc.; greutatea unei bombe de aviaţie.

2. instrument de precizie cu care se verifică gradul de uzură a ţevilor armamentului de infanterie.

3. instrument pentru măsurarea şi controlul dimensiunilor unor piese fabricate.

4. (fig.) mărime, proporţie, calitate; (fam.) fel, soi.


Espadon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. espadon)

1. sabie mare şi lată a infanteriei germane şi elveţiene, cu garda în formă de cruce şi cu mânerul lung, mânuită cu amândouă mâinile.

2. peşte al cărui maxilar superior se prelungeşte în formă de sabie; peşte-spadă.


Grenadier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grenadier, germ. Grenadier)

1. (în trecut, în unele ţări) soldat însărcinat arunce grenade.

2. soldat dintr-o unitate de elită a infanteriei.


Infanterist

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. infanterist)

1. militar din infanterie.


Muschetar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mousquetaire)

1. (în evul mediu) soldat de infanterie înarmat cu o muschetă.

2. nobil dintr-un corp militar de călăreţi aparţinând casei regale franceze.