Dictionar

infecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. infecter)

1. refl. a face o infecție.
2. tr. a contamina (o regiune, aerul etc.) cu substanțe toxice, radioactive ori cu microbi patogeni.
3. (fig.) a corupe, a strica din punct de vedere moral.
 

dezinfecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désinfecter)

1. a distruge germenii patogeni din afara organismului, în scopul împiedicării contaminării.
 

infectant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infectant)

1. producător de infecție.
 

reinfecta

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. réinfecter)

1. a (se) infecta din nou (cu același agent patogen).
 

suprainfecta

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (supra- + infecta)

1. a (se) infecta din nou, în cursul unei boli infecțioase, cu același microb sau cu unul nou.
 

atomizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atomiseur)

1. aparat pentru pulverizarea fină a unui lichid, la dezinfectare, vopsit etc.; atomizator.
 

autoinfecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-infection)

1. infectare cu microbi proprii.
2. reinfectare cu un agent patogen care se află deja în organism.
 

clor 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlore)

1. element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înțepător, sufocant, toxic, decolorant și dezinfectant.
 

cloramină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chloramine)

1. substanță netoxică, pudră albă cristalină, solubilă în apă, dezinfectant și dezodorizant.
 

clorat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. chlorate)

1. (chimie) denumire generică pentru sărurile rezultate din combinarea acidului cloric cu o bază oarecare; sare a acidului cloric.
2. (chimie) ~ de potasiu = compus chimic cu formula KClO3, substanță albă și cristalină în stare pură, utilizat ca agent oxidant, dezinfectant etc.
 

clorina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (clor)

1. a dezinfecta apa prin tratarea ei cu clor; a cloriza.