Dictionar

Dipod, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dipode)

1. (despre animale inferioare) cu două membre sau organe analoage servind drept picioare.

2. (rar; despre mamifere) biped.

3. (despre versuri) alcătuit din două picioare.


Melalgie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mélalgie)

1. nevralgie a membrelor (inferioare).


Planctofită

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. planctophyte)

1. plantă din fitoplancton (plancton format din plante acvatice inferioare).