Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bolgia)
1. vale adâncă, compartiment al celui de-al optulea cerc al infernului lui Dante.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. damner, lat. damnare)
1. a condamna la chinurile infernului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. damné, lat. damnatus)
1. condamnat la chinurile infernului.
2. blestemat, reprobat, care şi-a atras oprobriul public.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. damnation, lat. damnatio)
1. osândire la chinurile infernului.
2. blestem.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. érinnyes, gr. Erinyes)
1. (la greci) divinităţi ale infernului menite să pedepsească crimele, reprezentate cu părul răvăşit, împletit cu şerpi; (la romani) furii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. furie, lat. furia)
1. mânie violentă, nestăpânită; violenţă.
2. (pl.) cele trei divinităţi ale infernului, care, în credinţele anticilor, chinuiau sufletele păcătoşilor.