Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. désapprouver)
1. a nu aproba; a blama, a înfiera.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. flageller, lat. flagellare)
2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veşteji, a înfiera.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infamie, lat. infamia)
1. caracterul a ceea ce este infam; ticăloşie, josnicie, nemernicie.
2. stâlpul ~ei = loc unde erau ţinuţi infractorii şi criminalii legaţi pentru a putea fi loviţi de mulţime; a. ţintui (sau a pune) la stâlpul ~ei = a supune oprobriului public, a infiera.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pamphlet)
1. scriere satirică, în proză sau în versuri, în care sunt înfierate atitudini, concepţii, aspecte negative.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. stigmate, lat. stigma)
1. urmă lăsată de o rană, de o plagă; cicatrice.
2. urmă lăsată de fierul roșu cu care se înfierau sclavii, delincvenții etc.
3. (fig.) urmă, semn dezonorant, rușinos, care nu se șterge.
4. (bot.) partea terminală a stilului, pe care se depune polenul; stigmă.
5. fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etc., pe părțile laterale ale corpului; stigmă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. stigmatiser)
1. a aplica cu fierul roşu stigmatul (2).
2. a arunca asupra cuiva dispreţul public; a înfiera, a defăima, a dezonora.