Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infinitif, lat. infinitivus)
1. mod nepersonal al verbului, care exprimă acţiunea în chip general.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infinitival)
1. referitor la infinitiv; construit cu infinitivul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (conjuga)
1. acţiunea de a (se) conjuga.
3. fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminaţia infinitivului.
5. mod de înmulţire sexuală în care prin fuzionarea a doi gameţi rezultă zigotul.
6. împerechere a cromozomilor în cursul meiozei.
Parte de vorbire: s.n., adj.
Origine: (fr. déverbal)
1. (cuvânt) provenit dintr-un verb; deverbativ, postverbal.
2. adj. care se formează dintr-un verb la infinitiv prin suprimarea desinenței (terminației).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infinitival)
1. referitor la infinitiv; construit cu infinitivul.