Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infirmatif)
1. care anulează (o sentinţă).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confirmatif)
1. care confirmă, care aduce confirmare.
2. (drept) care aprobă și menține o decizie anterioară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décidable)
1. (despre un sistem ipotetico-deductiv) care prezintă decidabilitate.
2. (logică) putând fi demonstrat sau infirmat într-o teorie matematică.
3. (inf.) care poate fi rezolvat de un algoritm dat după un număr finit de pași.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indécidabilité)
1. calitatea a ceea ce este indecidabil.
2. (logică) calitatea unei propoziții, a unei afirmații care nu poate fi nici demonstrată, nici infirmată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infirmable)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + confirmat)
1. care nu a fost confirmat; infirmat.