Dictionar

Rezultate secundare (Infirmativ.):

Infirmativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infirmatif)

1. care anulează (o sentinţă).


Confirmativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confirmatif)

1. care confirmă, care aduce confirmare.

2. (drept) care aprobă și menține o decizie anterioară.

3. (antonim) infirmativ.