Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inflammable)
1. (despre corpuri, substanţe) care se aprinde uşor.
2. (fig.) înfocat, entuziast, aprins.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inflammabilité)
1. calitatea a ceea ce este inflamabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylcellulose)
1. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puţin inflamabilă decât nitroceluloza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétone)
1. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri şi vopsele etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphlogistique „care arde fără flacără”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. artificium, după fr. artifice)
1. mijloc prin care se urmăreşte să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meşteşug, abilitate.
2. ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă.
3. (pl.) amestec de materii uşor inflamabile, care produc efecte de lumină şi culori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asbeste, gr. asbestos)
1. silicat natural de magneziu, cu contextură fibroasă, neinflamabil, la fabricarea ţesăturilor şi izolatorilor termici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brûlot)
1. (ant.) maşină de război cu care se lansau torţe aprinse.
2. vechi vas de război cu materiale inflamabile aprinse, împinse către corăbiile duşmane.