Rezultate secundare (Inflation;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inflationnisme)
1. politică ce consideră inflaţia ca un mijloc de expansiune economică.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. inflationniste)
1. I. care se referă la inflație.
2. care provoacă sau care menține inflația.
3. II. adept al inflaţionismului.
4. (antonime) deflaționist, antiinflaționist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anti-inflation)
1. politică antiinflaționistă, destinată să lupte împotriva inflației.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anti-inflationniste)
1. care luptă cu inflația; împotriva inflaţiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déflationniste)
1. care aparține deflației, care se referă la deflație.
3. care face ca prețurile să scadă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. inflationniste)
1. I. care se referă la inflație.
2. care provoacă sau care menține inflația.
3. II. adept al inflaţionismului.
4. (antonime) deflaționist, antiinflaționist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-keynésisme)
1. ansamblu de teorii economice care încearcă o adaptare sau o corectare a keynesismului, în scopul transformării acestuia într-un instrument de combatere a crizelor inflaţioniste.