Dictionar

Rezultate secundare (Inflation;):

Inflaţionism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inflationnisme)

1. politică ce consideră inflaţia ca un mijloc de expansiune economică.


Inflaţionist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. inflationniste)

1. I. care se referă la inflație.

2. care provoacă sau care menține inflația.

3. II. adept al inflaţionismului.

4. (antonime) deflaționist, antiinflaționist.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Antiinflaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anti-inflation)

1. politică antiinflaționistă, destinată lupte împotriva inflației.


Antiinflaţionist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anti-inflationniste)

1. care luptă cu inflația; împotriva inflaţiei.

2. (antonim) inflaționist.


Deflaţionist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déflationniste)

1. care aparține deflației, care se referă la deflație.

2. care conduce la deflație.

3. care face ca prețurile scadă.

4. (antonim) inflaționist.


Inflaţionist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. inflationniste)

1. I. care se referă la inflație.

2. care provoacă sau care menține inflația.

3. II. adept al inflaţionismului.

4. (antonime) deflaționist, antiinflaționist.


Neokeynesism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-keynésisme)

1. ansamblu de teorii economice care încearcă o adaptare sau o corectare a keynesismului, în scopul transformării acestuia într-un instrument de combatere a crizelor inflaţioniste.