Dictionar

inflorescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inflorescence)

1. mod de dispunere a florilor pe tulpină sau pe ramurile plantei.
2. totalitatea acestor flori.
 

amarant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amarante, lat. amarantus)

1. plantă erbacee cu inflorescență în formă de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albeIadj. inv., s. n. (colorant) roșu-violet.
 

ament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. amento, lat. amentum)

1. inflorescență racemoasă cu flori mici, unisexuate; mâțișor.
 

amentiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amentiforme)

1. (despre inflorescență) în formă de ament, de mâțișor; amentaceu.
 

antodiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anthode)

1. (bot.) inflorescență alcătuită din flori sesile înghesuite unele în altele; calatidiu, capitul.
 

botriocimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. botryocyme)

1. inflorescență cu ramificațiile principale cimoase, iar cele secundare recemoase.
 

bractee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bractée)

1. (bot.) frunză sau frunzișoară, deseori colorată, care însoțește o floare sau o inflorescență.
2. (bot.) frunzuliță verde sau divers colorată, aflată la baza pedunculului floral.