Dictionar

Rezultate principale (Informare):

Informare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. informa)

1. acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei.

2. informații sau evenimente care sunt aduse la cunoștința unei persoane, a unui public.

3. investigație pentru a stabili dovada unei infracțiuni, pentru a găsi făptașii etc.


Rezultate secundare (Informare):

Afiş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affiche)

1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.

2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.

3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.


Agent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituţii, întreprinderi etc. care îndeplineşte anumite însărcinări.

2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relaţiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viaţa economică a unei societăţi comerciale; ~ secret = cel care îndeplineşte o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulaţie = (sub)ofiţer de poliţie cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice.

3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.

4. ~ patogen = microorganism care determină apariţia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acţiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acţiunii unui verb pasiv; propoziţie completivă de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv.


Agentură

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Agentur)

1. serviciu de informare, de spionaj în slujba unui stat străin, a unor interese străine.

2. casă de afaceri condusă de un agent (1); afacerile efectuate; agenţie.


Briefing

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. briefing)

1. reunire de informaţii tactice ale echipajelor înainte de declanşarea unei misiuni aeriene.

2. reunire de informare şi de lucru într-un minister, într-o întreprindere etc.


Cabinet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabinet)

1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituţie.

2. birou (într-o întreprindere sau instituţie) unde lucrează cineva.

3. secţie, serviciu într-o întreprindere sau instituţie destinate unor studii.

4. ~ metodic = a) centru didactic al activităţii metodice; b) secţie de îndrumare şi informare în bibliotecile mari şi în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unităţi şcolare etc.

5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.

6. (în unele ţări) consiliu de miniştri, guvern.

7. mobilă stil, bogat ornată şi cu sertare pentru păstrarea de obiecte preţioase.


Consulta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consulter, lat. consultare)

1. tr. a cere sfatul, părerea cuiva, a lua avizul unui specialist.

2. a cerceta pentru informare, documentare.

3. (despre medici) a examina un bolnav, a da o consultaţie (2).

4. refl. a se (con)sfătui.