Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bureautique)
1. adj. referitor la birotică.
2. s. f. ramură a informaticii care studiază folosirea calculatoarelor în munca de birou şi în activităţile conexe acesteia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dénotationel)
1. semantică ~ă = ramură a informaticii care studiază corectitudinea programelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. informating)
1. ansamblu de activităţi cu caracter de servicii în domeniul informaticii, prestate de firme specializate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. médiatique)
1. adj. referitor la mediatică.
2. s. f. utilizarea informaticii în tehnicile de comunicare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. micro-informatique)
1. parte a informaticii care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor extrem de mici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. téléinformatique)
1. ramură a informaticii care se ocupă cu tehnica de transmisie la distanţă a datelor prelucrate.