OK
X
bioinformatică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (bio- + informatică)
1.
utilizarea
metodelor
computerizate
pentru
studiul
fenomenelor
biologice;
informatică
biologică.
microinformatică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. micro-informatique)
1.
parte
a
informaticii
care
se
ocupă
cu
măsurarea
dimensiunilor
extrem
de
mici.
teleinformatică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. téléinformatique)
1.
ramură
a
informaticii
care
se
ocupă
cu
tehnica
de
transmisie
la
distanță
a
datelor
prelucrate.
adresabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (adresabil + -itate)
1.
grad
de
solicitare.
2.
calitatea
de
a
se
adresa
unei
mase
largi.
3.
caracterul
a
ceea
ce
poate
fi
adresat.
4.
(marketing)
capacitatea
de
a
ajunge
la
un
individ
sau
grup
specific
în
timpul
unei
campanii.
5.
(informatică)
capacitatea
de
adresare
a
unui
banc
de
memorie.
algol
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. algol; engl. algol, cf. ALG(orithmic) O(riented) L(anguage))
1.
(informatică)
limbaj
de
programare
adecvat
scrierii
algoritmilor.
analist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. analyste)
1.
specialist
în
analiza
matematică,
informatică,
economică,
psihologică
etc.
2.
(psihanaliză)
persoană
care
efectuează
o
analiză;
psihanalist.
3.
(inform.)
~
programator
=
specialist
care
selectează
metodele
de
utilizat
pentru
a
rezolva
o
problemă
pe
computer.
4.
(economie)
~
financiar
=
specialist
angajat
de
bănci,
societăți
financiare
sau
persoane
fizice,
care
este
însărcinat
cu
studierea
documentelor
financiare
emanate
de
companii
pentru
a
trage
concluzii
despre
solvabilitatea
acestora,
perspectivele
acestora
și
mișcarea
titlurilor
lor
în
bursă.
aplicativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. applicatif)
1.
având
aplicație
practică;
aplicabil.
2.
cu
caracter
de
aplicație;
(informatică)
referitor
la
o
aplicație.
3.
(bot.)
alipit
pe
alt
organ
fără
aderență.
bibliotecă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bibliotèque, lat. bibliotheca)
1.
colecție
de
cărți,
manuscrise,
publicații
periodice
etc.,
aranjate
și
clasate
într-o
anumită
ordine;
instituție,
local
care
o
adăpostește.
2.
mobilă,
raft,
dulap
pentru
păstrarea
cărților.
3.
nume
dat
unor
colecții
de
tipărituri,
identice
ca
aspect,
care
tratează
teme
dintr-un
domeniu
oarecare.
4.
colecție
de
programe
într-o
unitate
de
informatică.
bioinformatică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (bio- + informatică)
1.
utilizarea
metodelor
computerizate
pentru
studiul
fenomenelor
biologice;
informatică
biologică.