Dictionar

Rezultate principale (Informație,):

Informaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. information, lat. informatio)

1. știre, veste, comunicare.

2. lămurire asupra cuiva sau a ceva; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvor, sursă.

3. noțiune centrală a teoriei comunicațiilor și a ciberneticii, desemnând elementele noi în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în structura unui mesaj, în semnificația unui simbol.

4. teoria ~i = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor.

5. ~ genetică = totalitatea materialului genetic dintr-o celulă.


Rezultate secundare (Informație,):

Dezinformaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. dezinformaţiia)

1. faptul de a dezinforma; dezinformare, dezinformat.

2. set de practici și tehnici de comunicare menite influențeze opinia publică prin diseminarea deliberată de informații false, distorsionate sau părtinitoare.

3. (antonim) informare.


Meteoinformaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (meteo + informaţie)

1. informaţie meteorologică.


Suprainformaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din supra- + informație , după fr. surinformation)

1. informaţie bogată, abundentă; exces de informații; suprainformare.


Acces

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.

2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.

3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.

4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.


Adresabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adressable)

1. (inform.; despre o memorie) care permite a se ajunge direct la singura informaţie căutată.


Adresă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)

1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.

2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.

3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.

4. dexteritate, îndemânare.

5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.


Articol

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)

1. expunere într-o publicaţie periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare.

2. subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc.

3. diviziune a unui buget, a unui plan financiar.

4. obiect de comerţ.

5. parte de vorbire flexibilă, care însoţeşte substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit.

6. fiecare dintre fragmentele diferitelor părţi ale corpului crustaceelor, insectelor şi acarienilor.

7. fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal.

8. (inform.) element logic al unei înregistrări dintr-un fişier, cea mai mică unitate de informaţie utilă prelucrată de un program.


Atribut

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attribut, lat. attributum)

1. însuşire esenţială proprie unei fiinţe, unui fenomen, lucru etc.

2. semn distinctiv, simbol al unei funcţii, al unui personaj alegoric.

3. parte secundară a propoziţiei care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia.

4. (inform.) informaţie care însoţeşte o categorie sintactică.


Bit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. bit)

1. (inform.) unitate elementară de informaţie, cantitatea obţinută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile.

2. cifră în sistemul de numeraţie binară.