Dictionar

Rezultate secundare (Infractor,):

Infractor, -oare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infracteur, lat. infractor)

1. cel care comite o infracţiune.


Antropologic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropologique)

1. referitor la antropologie.

2. şcoală = a) şcoală întemeiată de Lombroso, care concepea infracţiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susţine în mod eronat viaţa socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei.


Cauţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. caution, lat. cautio)

1. sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligaţii; garanţie.

2. sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a unui infractor pe timpul procesului penal.

3. (var.) cauție.


Corecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. correction, lat. correctio)

1. corectare a unui calcul, a tirului etc.

2. cantitate care trebuie adăugată sau sesizată din indicaţiile date de un instrument de măsurat pentru a compensa erorile.

3. epanortoză.

4. pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie.

5. casă de ~ = loc unde îşi execută pedeapsa infractorii minori.


Efractor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. effracteur)

1. infractor care a comis o spargere.


Extrăda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. extrader)

1. a preda, la cerere, pe un infractor statului căruia îi aparţine sau care îl revendică.


Favorizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (favoriza)

1. acţiune de a favoriza.

2. (jur.) ~a infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i uşura consecinţele infracţiunii.